Beasts of the Southern Wild

                     O scurta hermeneutica extra-culturala a accidentelor sau incidentelor di natura si mai ales a modului cum acestea descompun natura in existenta pana cand aceasta devine substanta morala, orizont sensibil al metafizicului, ba chiar martiriu al naturii pana la insusi avortul intelepciunii.
                     Dincolo de ideatic insa, se dezvolta o supraconstiinta ce contempla o dimensiune desi reala, totusi rupta din imaginar, o comunitate amazonica de refugiati ai civilizatiei, un grup de pescari care definesc perfect subcultura afro integrata intr-un fel de aura a sfarsiturilor, o substanta cinematografica ce dilueaza discriminarile ratiunii integrand imagistica filmului intr-o ebrietate sisifica, care vobeste despre relatia afectiva dintre un parinte muribund si mica sa fiica luptatoare.
                     Departe de-a fi o miscare secesionista a negrilor fata de albi, Beasts of the Southern Wild ingurgiteaza incet o miscare de libertate naturala spiritului, vorbind mai degraba despre libertatile omului periferic, atrofiat, monadic decat despre capitalist, invadator, imperialist...

Undeva la Palilula

                Pe langa faptul de-a fi o provocatoare lovitura de teatru, Undeva la Palilula e si-o marturie a traditiei autoironiei romanilor in fata istoriei. Dictonul usor mercantil al teatrului "a face haz de necaz" e cinematografiat de Silviu Purcarete in istoria absurda a betiei si cultului spiritualizat al placerii din timpul socialismului negrofob al unui natiuni periferice, care tocmai in momentele de cinism axiologic ale istoriei, isi regurgiteaza zeii pagani, la fel ca in cazul acestui "Danubius Kusturica".
                Purcarete urmareste astfel linia melodica est-europeana a filmului de arta, sondand dincolo de reanimarea plagiata a new wave-ului realist, a carui produse pot fi realmente platonic socotite "copii la a treia generatie a realitatii", si divagand intr-o teatralizare culturala a folclorului, absurdului si sacrului mioritic ale romanismului, radiografiind o imagistica versificata a lautarilor, a lui Strauss si-a suspansului melodic de tip Stephen King care insiropate in mahmurul existentei, fermenteaza sublimul.
                O fabrica intermediara de monstri sacri ai comunismului anilor 60': betivul, curvarul, secretarul de partid, medicul bahic si intreaga caprarie de Elene, Lenute sau Lene', pionieri ai imunitatii fizice si metafizice ce accepta umila ingrijire a "doctorilor, singurii bolnavi de la Palilula", un sanatoriu pentru mortii care nu se mai nasc si pentru nou-nascutii fauni care nu mai vor sa moara, iar daca ramane capra gravida, inghite spiritul unuia dintre saltimbancii ce reintra fortat intr-un zoofil delir transmigrativ.
                Pana si paradisul parcurge vizual un destin faustic in zorii Palilulei, fiind animat de-un cimitir parasit al orgiilor divine in care cupluri adamice se contopesc in caderea pacatului originar... o vale a mortilor, betivilor, nebunilor, capricornidelor si broastelor in care absurdul arunca o picatura de ridicol si-o lacrima de tragedie, care parasesc incet umanul, sfidand spectrele pagane ce nu indraznesc sa-i mai paraseasca vreodata pe musafirii lui Dionysos.
                O scenografie tragica a unui spital de nebuni, anonim razvratiti contra impersonalului incurabil, contra istoriei si contra moravurilor burgheze, niste socialisti politeisti...mai mult decat marxisti, construiesc un real translucid ce serveste ca suport transcendent, suferintei transfigurate in comedie a spiritului de ingemanare, de carnaval, de grotesc, de tarism de tap si teologie de miei, care sculpteaza in epoci bustul statuar al unui soldat orb, ce darama pe bicicleta templele Inchizitiei...