Scent of a Woman

             DIferenta dintre pradatorii neanderthalieni si Homo Sapiens Sapiens e una simpla, anume ca pe langa instinctul de cuceritor al unei gorile, cineva ca Napoleon sau Locotenenent-Colonelul  Frank Slade (Al Pacino), sunt inzestrati din natura cu ceva superior unui instinct care poseda prin sexualitate, sange, razboi, nastere sau moarte.

           Acel ‘’ceva’’, ce poarta reminiscenta  unui instinct posesiv  sau oricum l-am defini e spiritul artistic care obisnuieste cumva spiritul rational razboinic cu rafinamentul admiratiei in limitele contemplative ale artei, chiar daca in film e vorba de arta obsesiva a unui artist ‘’afemeiat’’, dupa cum insusi col. Slade se intituleaza ironic in fata unui ‘’Scent of a woman’’.

          Asa ca da, Frank Slade pe langa latura sa de soldat tacanit la cap in frustrarile sale instinctuale, poarta amprenta spiritului artistic, care dupa cum el insusi afirma:’’diferenta dintre barbatii si politicienii americani e ca unii stau si infrunta pericolul in fata iar ceilalati fug de el in siguranta din dos a buzunarului lui big daddy’’.

        In cazul colonelului, arta lui a fost un joc cu cuiul unei grenade, care ca un fel de culminatie a vointei lui razboinice, l-a desfigurat ca ‘’brave soldier’’, refigurandu-l innobilant intr-un ‘’brave blind artist’’.

The Kennedys

    O mini-serie despre subtilitatile ascensiunii la putere a familiei Kennedy, ingloband toate micile detalii care il propulseaza pe un simplu individ ''in the front page''.
    Fiind o productie marca History Channel se axeaza in principal pe latura istorico-conspirativa din spatele mandatului faimosului ''Jack Kennedy''; in acelasi timp insa desfiinteaza mitul cultului personalitatii practicat in forma unui populism acerb de fostul presedinte al Statelor Unite.
    Printre caracteristicile compromitatoare ale lui Kennedy se numara o posibila legatura amoroasa cu mult idolatrizata actrita a acelor timpuri, Marilyn Monroe,impreuna cu cu multe alte cuceriri in acele vremuri pastrate ''top secret'', pana la celebra jurnalista care in cele din urma i-a ajuns sotie.
    Ca genealogie e elocvent sa amintesc de oscilatiile ierarhice si nervoase ale tatalui presedintelui, ambasadorul Joe Kennedy Senior, a carui evolutie politica si medicala intruchipeaza masura deplina a adevaratului efect de domino al jocului politic.

Rise of the Planet of the Apes

       ''Planet of the Apes'', spre asta se indreapta toti telespectatorii ‚’’Acces direct’’,’’Dan Diaconescu in Direct’’ sau minunatii moderne care mondenizeaza fraieri, cum ar fi ‚’’X-Factor’’; dincolo insa de ironia metapsihotica, filmul trateaza o tema chiar interesanta...:’’Ce se intampla cand lasi un fel de LSD mai puternic, pe seama copiilor sau de ce nu a maimutelor ?’’
        Sigur, filmul e inchegat cu protagonistul din „24 hours’’ si protagonista din „Slumdog Millionaire’’, un cuplu cinematografic reusit, are incearca sa ofere unui cimpanzeu modificat genetic conditiile de dezvoltare fidele unei vieti umane, insa maimuta, din nefericire pentru cinefilii pasionati de varcolacii indragostiti, nu ofera de-a lungul filmului un exercitiu actoricesc concesiv si familial, ci se pare ca maimuta e putin sarita si incepe sa aibe chiar putere de decizie  asupra altor primate ba chiar sa formuleze verbal, termenul cel mai la mod pentru epoca noastra negativista:’’NU !!!’’, ceea ce ca si in viata reala, il defineste ca Lider !

Antichrist

               Cu o complezenta mefistotelica, ne revigoram spiritul machiavelic contempland thrillerul psihologic, Antichrist, in regia inegalabilului Lars Von Trier.
In viziunea cinematografica a regizorului danez,''iubirea'', ingredientul esential care incheaga orice film american, nu se prea potriveste si cu scenariul acestui film.
               In acest sens, personajele impersonale ale filmului:''He'' & ''She'', definesc conceptul universal de ''cuplu'', desfigurat de moartea accidentala sau nu, a fiului lor, ''Nic''. Agitati de traficul existential al unei metropole, decid sa se refugieze la cabana lor din padure, pentru a-si reface mariajul.
Aici insa natura vegetala, nu are insa in solitudine efectul revelator al ''constiintei'', ci ca celebrii si roboticii functionari americani impulsioneaza natura umana prin expresia lor arhicunoscuta: ''Next !!!''.
              De aici si analogia naturii umane implacabile, cu un soi de demonism instinctual la fel de nestavilizat in aceeasi natura umana, de unde si titlul filmului, Antichrist.
              Ideea memorabila a peliculei premiate la Cannes, e ca nu in toate cazurile sentimentalismul ingropat in solitudine are o culminatie ascendenta in extaz mistis ci uneori coborand privirea in sexualitate, capata o traictorie descendenta de data aceasta intr-un extaz instinctual...

Din dragoste cu cele mai bune intentii

          Plictisesc lumea cu inca un film romanesc, de data asta unul capitalist, marca Adrian Sitaru.
Alex (Bogdan Dumitrache), e un tip ordinar, care lucreaza in capitala, pana cand surprins de news alert: spitalizarea neasteptata a mamei sale; de atunci din tipul obisnuit conectat laq informatie, la o functie sociala, la un cerc de prieteni, la o iubita, devine un nevrotic de nerecunoscut, situatie care da oarece palpitatii filmului si pretendentilor cinefili.
         Sigur, am putea considera ca antecedent episodul cu pierderea ''chilotilor de armata'', insa nu trebuie sa pierdem timpul cu intrebari de genul:''Daca ar fi o nevroza recidivata ?'',''Daca a mai avut si inainte asemenea crize ?'' etc. etc. etc... intrucat protagonistul isi formase deja un ''cerc de putere sa-i zicem'' in jurul preocuparilor sale si era destul de alienat s-ai zicem de mapamondul democratiei libere in care coexista.
Insa ceea ce constituie un tipar universal in filmul lui Sitaru, e faptul ca surprinde pe pelicula un mod de gandire romanesc, chiar global, prin aceea ca exista totusi dincolo de securitatea unui sistem liber de guvernamant, brese de insecuritate spitaliceasca, (mai ales in Romania), care finalmente duc la perceperea originala a lumii intr-un paienjenis conspirationist-paranoic, ca dovada lipsa sensului mastii de iepure de pe chipul unei paciente...

Portretul luptatorului la tinerete

       In sfarsit un film romanesc de actiune, fara Bahus si fara tragedie in el.
O productie autentic romaneasca despre inceputurile comunismului, cu actori desavarsiti si unul dintre ei consacrat peste hotare as zice chiar (Bogdan Dumitrache), in care triumfa ideea ca noi romanii avem nevoie sa fim stigmatizati de istorie pentru a ne radicaliza contra ei, adica avem nevoie de-un Stalin (un Bendeac in film), care sa ne bata la usa cu colectivizarea, nu cu colinda, ca cineva din spatele usii cabanei, stanii, usii metalice sau interfonului, sa deschisa usa, pentru prima oara razvratit contra vremurilor, contra unui prim ''tovaras'' care de azi e inamic si care-l face pe roman mai viu decat inainte cu cateva minute, cand butona halucinat si apatic telecomanda.
      Asa ca daca, deacum inainte il vedeti pe vizor pe tipul cu indexul de la ''energie termica'', oferiti-i si voi cu acelasi ''zambet'' diplomatic, cu care va sfideaza, un glont la fel subminant ca ''interesul national al autoritatii poporului'' !!!

Training Day

           Fiind un film cu reverberatii negativiste la adresa ''dreptatii'', ''Training Day'', surprinde, as zice chiar in fragrant, narco-realitatea suburbiilor ''afro-americane'' ca sa nu folosesc ''niggers''.
Asa ca dupa ce Det. Alonzo il ia in primire pe noul ofiter Hoyt, nu ne ramane decat sa admiram metodismul manipulativ si sa uram tradarea ''fortei justitiei''pe care cred ca toti cinefilii care l-au vazut sau il vor vedea in actune pe protagonist, le vor experimenta in conflictul interior starnit de film.
          ''Training Day'' nu e un simplu ''film cu gangsteri'', ci cu ''antidrog gangsters''.
Finalul ramane la latitudinea interpretarii personalitatii fiecarui cinefil, unii mai religiosi din fire o sa-l perceapa ca pe-o ''pedeapsa bine meritata'' si altii mai dezmeticiti ca pe incununarea ultima a ''legii junglei'', selectiei naturale sau a permanentului conflict tragic dintre om si bestie... sau cum vreti sa-i spuneti...

 

Visul lui Adalbert

       Daaa, e un film romanesc, desi multi nu le agreeaza, si mai ales unul despre comunism...ceea ce poate umple paharul daca mai zic si ''drama''.
Dar drama fiecarui roman in capitalism, e ca fuge de propria sa istorie, cand defapt si acum sta la coada, daca nu la alimentara, tot sta la mall, si acum ii sunt interceptate ilegal telefoanele, fie ca formeaza numarul invartind o roata de telefon preistoric, fie ca-l formeaza la un full qwerty, si acum exista arestari, fie ca sunt facute in miezul noptii, fie dimineata la ProTV, daca inainte asptetam sa prindem ''Europa libera'', acum asteptam telenoveaua...
      In concluzie, VISUL LUI ADALBERT, dupa cum sugereaza si titlul e o incercare semidocta, mai mult de pisihanaliza, decat de psihanaliza premeditata, a unui inginer intr-o intreprindere comunista, surprins in grandoarea ''micilor favoruri interprofesionale'' cu subalternii sai.
Mai precis, e povestea celebrelor ''cutite de bucatarie'' fabricate ''ca subminare a vointei nationale a tovarasilor din REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA'', care finalmente duce la ''autosesizarea autoritatii conducatoare a fabricii'', personificat de directorul adjunct si inginerul sef, care reconstituind dupa ''normele de protectie a muncii'' un teribil ''accident de munca'' ajung prin profesionalismul ''spiritului stiintific al revolutiunii marxiste''...sa repete propriu-zisul accident.
      Filmul, dupa cum insusi regizorul, Gabriel Achim a marturisit, creioneaza o realitate muncitoreasca in alb-negru, cu intreaga pleiada de stereotipuri comuniste de caracter, in care nu exista erori industriale, stiintifice, ci doar erori umane, altfel spus ''accidente de munca''.

Hell on Wheels

Inafara embargoului militar al Irakului, Afghanistanului si actualmente Libiei, fac si americanii un lucru bun, cel putin ceva care sa nu implice praf de pusca si fum de mortiere, ei fac "Tv Series", WAW !!! GJ
    "Iadul pe roti" sau pe limba apasilor "Calul de foc", e un serial in premiera din 6 noiembrie, care expune destul de fidel impactul somerilor albi si negri deopotriva, proaspat iesiti din razboiul de secesiune pentru abolirea sclaviei, asupra teritoriilor indiene virgine, proaspat explorate de noua inventie a sfarsitului de secol XIX: CALEA FERATA.
Dincolo insa de aparentele tragice ale demararii acestui proiect, ''e necesar sa existe o drama', altfel ce istoria glorioasa ar mai fi avut prima cale ferata transcontinentala din lume ?", se intreaba detasat, guvernatorul.
    Si-si continua monologul, incheind primul episod: Intrega istorie a fost scrisa de lei ! Noi taram biata zebra care se zbate si racneste, patand pamantul cu sangele ei ieftin. Istoria nu-si aminteste de noi cu duiosie, dar istoria e scrisa de zebre pentru zebre.
   Watch and learn !!!

Fracture

     Faceti cunostinta cu Ted, Ted Crawford, personajul central al filmului, el nu e nici Iisus, nici Che Guevara, nici macar un decent cetatean responsabil care "sa-si vada de treaba lui", dupa cum spune omul din popor, nu are nimic din toate aceste "virtuti", doar ca i s-a intamplat intr-o zi ceva ciudat...si-a impuscat sotia in cap...dar nu oriunde ci tocmai sub ochi...
    De ce-a facut-o ? Asta e, omului i s-a intamplat sa fie inselat de sotie, si fata de metoda cinematografica traditionala,a articularii unui croseu de drepta in mufa amantului, el era inzestrat fata de "omul simplu si modest" cu un Iq destul de ridicat in varful caruia era un strop de posesivitate amestecata cu putin sadism metodic.
    Asa ca intr-un rafinat driblling in care-i angreneaza pe cei doi principali procurori ai sai, primului ii confera o stare de adanca depresie iar celui de-al doilea batai de cap mai dureroase ca un Sah Mat !!!

Irreversible

               Un superb film frantuzesc, despre principiile morale ale lumii actuale, sau mai simplu despre cum Monica Belluci, consacrata pentru rolurile sale de victima violata, batuta, oprimata etc. scoate in atentie publica, desigur prin intermediul prestigiosului Gaspard Noe, un fapt aparent banal: Cum o mai duce lumea prin secolul XXI ?
Si "Irreversible" e cea mai mare provocare cinematografica pentru un cinefil mult prea, ca sa inventez si eu un termen nou in dex, "hollywoodianizat", intrucat pune mici probleme de gandire cum ar fi minusculul moment de revelatie al unui mosneag incestuos, cu care debuteaza productia, si care recidivand post factum intr-o discutie tocmai cu un ""partener""mai tanar, constata pentru noi si alteritate, in procesul lui de ""anormalizare"" sexuala,( caci saracul nostru cetatean al Terrei se intamplase sa incerce toate schemele posibile...asa de aprofundare a""scolii vietii"") ca din pacate pentru el si pentru noi:""timpul distruge totul"".
           Gaspard Noe continua filmografic ideea, sugerand contra cronologic intr-un lant involutiv destul de interesant, cum ca "nici nu ar exista crime, ci doar actiuni", si cateodata se mai trezeste cate un ""destept speriat"", ca dupa experimentarea placerii vietii sa mai afle ce e bine si ce e rau. 
Pe scurt, Belluci, care o interpreteaza pe senzuala Alex este violata si batuta intr-un pasaj subteran de-un sadomasochist, care nu intamplator batea usile clubului cu pseudonimul Rectum, asta in urma plictisului cotidian cam cochet si deocheat, sincronizat nu intamplator cu latura animalica a omului.
Regizorul vorbeste in imagini ceea ce o minte naturala poate sa inteleaga, nu ca ""nu sunt suficiente legi"", si ca ""mai trebuie una"" dupa cum se scandalizeaza in vremurile moderne presa si ONG-urile umanitare, sau ca """trebuie o mai buna educatie in scoli"",ci pelicula frantuzeasca schimba intr-o moneda unica ""Adevarul"", mai precis in realitatea gol-goluta sintetizata in existenta in ""legea junglei""si mai important desfiinteaza balivernele antice cum ca ""omul e om doar in societate", iar din film aflam ca nici in societate, animalul nu poate fi ""civilizat".
          Intregul film transpune mesajul ca ""razbunarea e un drept natural al omului""deci...merita.

(Filmul desigur, ca ne amendeaza CNA-ul dealtfel).