Plictisesc lumea cu inca un film romanesc, de data asta unul capitalist, marca Adrian Sitaru.Alex (Bogdan Dumitrache), e un tip ordinar, care lucreaza in capitala, pana cand surprins de news alert: spitalizarea neasteptata a mamei sale; de atunci din tipul obisnuit conectat laq informatie, la o functie sociala, la un cerc de prieteni, la o iubita, devine un nevrotic de nerecunoscut, situatie care da oarece palpitatii filmului si pretendentilor cinefili.
Sigur, am putea considera ca antecedent episodul cu pierderea ''chilotilor de armata'', insa nu trebuie sa pierdem timpul cu intrebari de genul:''Daca ar fi o nevroza recidivata ?'',''Daca a mai avut si inainte asemenea crize ?'' etc. etc. etc... intrucat protagonistul isi formase deja un ''cerc de putere sa-i zicem'' in jurul preocuparilor sale si era destul de alienat s-ai zicem de mapamondul democratiei libere in care coexista.
Insa ceea ce constituie un tipar universal in filmul lui Sitaru, e faptul ca surprinde pe pelicula un mod de gandire romanesc, chiar global, prin aceea ca exista totusi dincolo de securitatea unui sistem liber de guvernamant, brese de insecuritate spitaliceasca, (mai ales in Romania), care finalmente duc la perceperea originala a lumii intr-un paienjenis conspirationist-paranoic, ca dovada lipsa sensului mastii de iepure de pe chipul unei paciente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu