Daaa, e un film romanesc, desi multi nu le agreeaza, si mai ales unul despre comunism...ceea ce poate umple paharul daca mai zic si ''drama''.Dar drama fiecarui roman in capitalism, e ca fuge de propria sa istorie, cand defapt si acum sta la coada, daca nu la alimentara, tot sta la mall, si acum ii sunt interceptate ilegal telefoanele, fie ca formeaza numarul invartind o roata de telefon preistoric, fie ca-l formeaza la un full qwerty, si acum exista arestari, fie ca sunt facute in miezul noptii, fie dimineata la ProTV, daca inainte asptetam sa prindem ''Europa libera'', acum asteptam telenoveaua...
In concluzie, VISUL LUI ADALBERT, dupa cum sugereaza si titlul e o incercare semidocta, mai mult de pisihanaliza, decat de psihanaliza premeditata, a unui inginer intr-o intreprindere comunista, surprins in grandoarea ''micilor favoruri interprofesionale'' cu subalternii sai.
Mai precis, e povestea celebrelor ''cutite de bucatarie'' fabricate ''ca subminare a vointei nationale a tovarasilor din REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA'', care finalmente duce la ''autosesizarea autoritatii conducatoare a fabricii'', personificat de directorul adjunct si inginerul sef, care reconstituind dupa ''normele de protectie a muncii'' un teribil ''accident de munca'' ajung prin profesionalismul ''spiritului stiintific al revolutiunii marxiste''...sa repete propriu-zisul accident.
Filmul, dupa cum insusi regizorul, Gabriel Achim a marturisit, creioneaza o realitate muncitoreasca in alb-negru, cu intreaga pleiada de stereotipuri comuniste de caracter, in care nu exista erori industriale, stiintifice, ci doar erori umane, altfel spus ''accidente de munca''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu