"Fara rezerve in fata fricii" cam asa suna deviza filmului nostru, pentru ca
inafara unor compromisuri care vestimenteaza individul cu un rol social, cum
ar fi frica de inutilitate, de solitudine, de rusine etc. acesta din urma
experimenteaza, ceea ce 'McMurphy crede ca poate gasi inafara gratiilor
spitalului de nebuni in care a crezut ca a scapat de inchisoare, libertatea
absoluta...
Ramane uimit spiritul copilaresc din mintea aceea de puscarias a lui McMurphy, cand el devine prietenul pacientilor internati acolo, de care nebunesc e captivat de sensibilitatea lor autista, caci in sferele paranoicilorexista doar binele, iar raul imbraca doar forma sa tabu, frica...
In concluzie, fara abisurile de negru, ale pacturilor omului cu frica,cum ar fi formele ego-ului, reprezentate de functiile sociale, individul isi cufunda consistentul in inconsistent,in alb, in neant, in libertate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu