O intraga cinematografie diagnostificatoare a vietii, cam asta ar fi sumarul ''Copacului vietii''.
Nu intamplator titlul filmului poseda o rezonanta biblica, intrucat prima jumatate a filmului expune pictoricesc de lent ideea ca magnitudinea dumezeirii in univers consta nu numai in faptul de-a fi si genera doar ''suferinta'' ci si in dimensiunea de-a fi si genera ''natura''.
Cu alte cuvinte, binele exista ca slefuire a suferintei, iar raul drept cutremur al ''naturii''.
Astfel ca pe parcursul primei parti sunt explorate toate posibilitatile pe care le cuprinde sau cel putin le intrevede constiinta umana, incepand cu cadrele evolutioniste ale epocii dinozaurilor pana la muzica sferelor pe care o inspira derularea metodica a abstractiunilor universului. Ceea ce e interesant aici e ca divinul simbolizat de figurile universului, apare simultan ca dezlantuire, violenta, vulcanism, a caror demonism ii genereaza frumusetea, grandoarea, echlibrul, imortalizate in vidul etern...
In ceea ce priveste natura, ea se confunda in lume cu echivalenta placere-fericire-rau care implica un mediu static in care spiritul ajunge sa putrezeasca in letargia iluziilor.
In ceea ce priveste natura, ea se confunda in lume cu echivalenta placere-fericire-rau care implica un mediu static in care spiritul ajunge sa putrezeasca in letargia iluziilor.
A doua parte e eclipsata insa categoric de prima parte, chiar daca se dorea o sincronizare paralela a abstractului cosmic cu concretul familial, in care se prezinta pierderea inocentei si maturizarea prematura si brutala a copilui mai mare al familiei in discutie.
Spiritul copilaresc al fiului mai mare, apare in film ca fiind cultivat de naivitatea mamei si dezradacinat de realismul tatalui, ceea ce induce la mijlocul balantei emotionale a copilului respectiv, o tendinta negativista care tinde aleator sa desfiinteze ambele sisteme de valori preconcepute din educatia lui parentala.
In final, filmul ia o turnura ce mediaza cele doua sisteme de valori opuse, inclinand ''The End-ul'' intr-un val de nostalgie unificatoare...
In doua cuvinte, filmul e expresia negativa a dictonului mitic: ''Totul curge, nimic nu ramane neschimbat''.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu