Ce e interesant la personajul christic interpretat confundabil de fidel de Willem Dafoe, e o sensibila autointerogare de sine, zvacnita dintr-o teama absoluta in fata existentei:''Eu cred pentru ca mi-e frica''... precizeaza intr-o conversatie acesta.
Totusi notoriul regizor a pus amprenta pe latura umana a divinului, intrucat frica cu totii presupunem, e un mijloc pagan de opresiune a popoarelor preistorice, insa ceea ce expune mai tarziu Scorsese si ceea ce face din acest personaj istoric de acum doua milenii un cataclism al constiintei timpului e certitudinea teologica care deriva din acea frica...
Totusi teama si simultan intrebarea pe care Scorsese a lansat-o in regie, se adreseaza atat omului cat si dumnezeului Isus Hristos, insa ceea ce e spectaculos la final, e ca daca un om ar raspunde pur si simplu ca orice alt om, El a raspuns altfel, ca Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu