Caótica Ana

                         E un film bun pliat asupra profunzimilor si trairilor autentic spaniole, insa ar fi putut fi un film extraordinar chiar, daca ar fi zugravit transmigratia (reincarnarea) cu  niste culori mai vii decat sumbrul crimei capitale a spiritului masculin asupra celui feminin, mai precis oroarea razboinica a unui Adam impotriva unei Eve, care incearca sa-l corupa din neanturile individualismului, inspre placerile teluricului.
                         Caotica Ana e cronica preistorica a vietilor tragice ale protagonistei, Ana, care-si retraieste cu o subtilitate catalitica in sferele hipnozei, suferinta sublima a constitutiei catalectice feminine, intr-o asa magnitudinala surpare damnanta a penitentei viperine edenice incat zvacniri transfigurativ-epileptice o fac sa planga sau sa rada transcendent, fara sa-si dea acordul vointei, ea doar poarta in tacere vinovatia universala a feminismului, tragedia de a nu se putea putea ierta pentru ceva ce nu-si aduce aminte, fara sa stie daca urmatoarea strafulgerarea anamnezica, ii va reabilita cugetul valkyric sau o va amuti intr-o durere preistoric-congenitala.
                         In deja-vu-uri translucide, Ana contempla mai departe cum soimul spiritului pradator al masculinului e damnat de natura si vointa raului in sine, sa sfartece gatul unui spirit feminin, tragificat de cunostinta binelui, raului si placerii si inobilat de sangeriul martiriului...