Balanta

                      O adevarata vitezomanie a tragicului romanesc comunist, cam asa s-ar comprima intreaga filosofie regizorala a inestimabilului Lucian Pintilie, in urma unui abundent proces de senilizare a sensibilitatii umane si substituirea ei cu o tenecitate stoica de sorginte nihilista.
                      Romanii, marii spiridusi monarhici cronicizandu-si spiritul functionarist pana la patologic in comunism, au ajuns actualmente intr-o dimensiune cinematografica in care doar amuzamentul si rasul introspectiv al inimii le mai pot reda demnitatea si constiinta sensibilitatii.
                     La fel ca-n scurtul preludiu narativ si-n Balanta, intreaga optica a peliculei se invarte cumva intr-un sens amoral, deci non-cronoligic ca si existenta vida a unei profesoare bursiere in psihologie (Maia Morgenstein intr-un rol cinic Aronofskyan), careia ii moare tatal de cancer, pleaca cu trenul, cade intr-un rau, e violata in gara "de-o  mandra elita de muncitori",eveniment in urma caruia isi cunoaste viitorul protector si urologoc caricaturist, pe Dr.Mitica (Razvan Vasilescu intr-o implozie de sarcasm batranesc si psihotic totodata), alaturi de care finalmente, mai ceva ca intro capedopera existentialista, culmineaza nboletea absurdului cerandu-i lui Mitica un copil, in ecoul surd al "onorabilelor si patrioticelor exercitii ale Armatei Socialiste Romane."