Take Shelter

           Un film ce abunda in unificarea tendintelor psihanalizei si misticismuluicu privire la cea ce una numeste nebunie si cealalta epifanie.
           In principiu, Take Shelter construieste scenariul unui simplu muncitor in domeniul constructiilor, cu o familie implinita, sa zicem, care intr-o dupa-amiaza linistita, in care deabia adia vantul, iese din simplitatea simtului comun, din pozitisvismul familiarist si familialist cotidian si are "revelatia unei furtuni".
           O furtuna care tindea sa-i ameninte atat sanatatea psihica, cat si securitatea familiei, stigmatizandu-l si invaluindu-l social intr-o inocenta schizofrenica, care in termeni metafizici contureaza portretul uni schilod existentialist, iar in termeni teologici, magnitudineaza statuarul unui profet nebun.
           Mai ales ca profilul protagonistului, Michael Shannon, figureaza de minunein rolul fanaticului, inca din experienta sa ironic de comica, din Boarwalk Empire,
unde, ca filmografie interpreteaza un agent federal al prohibitiei americane,
ai anilor 20', un agent de-o dualitate schizofrenica premeditata, ce se imparte
in pioasa, umila si radicala deviza country "Fear the Lord" si versetul din Thomas
D'Aquino "Malum in se", scuza sa teribila ca evaziunea fiscala e un rau accidental,
pe cand crima si violul sunt un rau in sine, un profil filmografic care alaturat
personajului secundar al lui Jessyca Chastain, o resursa aparent inepuizabila
de sensibilitate dionisiaca a celor de la Academy Awards, cu o interpretare divina a
spiritului angelic al suferintei de sotie in Tree of Life si-o interpretare de
gratie burgheza feminina pe vremea KKK-ului yankeu.
           In genere, discutam despre un film al unui regizor debutant, cu serioase
perpective de Oscar pe viitor, a carui viziune tinde sa integralizeze, ca si-n
Take Shelter, viziunea obiectiva a stiintelor generaliste asupra lumii, care priveste
doar prin ochelarii prefabricati ai "maselor, cauzelor si efectelor, abstractizarilor si
generalizarilor" si cosmologia teologiei mistice, care concepe fiinta umana, drept
emotie a divinitatii insasi, gand scapat de cenzura anonimatului impersonal demiurgic si
creatura tragica a transmigratiei, care abia intrezareste marile transcendentei...