City Lights

                       In cazul exceptional in care Caragiale si Chaplin s-ar fi intalnit intr-unul din multele birturi ale moravurilor colective ce interfereaza, fie cu profesia de dramaturg, fie cu cea de regizor actant, istoria cinematografiei ar fi facut mult mai artistic tranzitia, de la simbolistele silent movies, la profanele filme discursive.
                       Un veritabil caricaturist, Charlie Chaplin nu doar ca e un icon magnitudinal in sferele filmului mut, dar logica sa afectivo-existentiala tradeaza o sensibilitate care transcede arhetipurile comportamentale, configurand un personaj ce se balbaie in sensibilitati subtile si nobile, un exeget al umorului universal ce-si balanseaza conditia intre spiritul unui clovn extatic si spiritul unui stoic nostalgic.
                       Introspectiv, City Lights descrie panoramic destinul unui trubadur mut, care simte, traieste si suspina o simfonie pantomimica, eterna pentru spiritul istoriei, evanescenta pentru  fiinta umana, totul intr-o miscare sisifica a iubirii unui vagabond idealist, a carui privire intalneste oniricul in cristalinul neantic a unei domnisoare oarbe vanzatoare de flori, care finalmente, printr-o sfidare estetica a epocii, ajunge sa priveasca si frumosul universului si sublimul florilor si candidul imanent unui simplu vagabond ratacitor si labirintic...