Psycho

                   O gandire labirintic regizorala a la Hitchcock, amortizata si materializata in persoana lui Anthony Perkins, sau altfel spus crepuscularul Norman Bates, un individ integru, care traieste pustnic  in Bates Motel, in armonie cu drumetii, cu mama sa si desigur cu mlastina.

                   O sumbra descriere, aparent bizara pentru un personaj ce se sfasie, culpabilizeaza si autoflageleaza din senzatia congenital-profunda ca si-a pierdut mama, deci trecutul-prezentul-viitorul.

                   Deschide, nimic mai impersonal si mai abisal o panta abrunta in psihicul colectiv, ce persista si persista ca o ciuma, in asa fel incat Norman Bates si Psycho ramana ecouri istorice ale tranzitiei tragicului prin uman, ce configureaza adevarate specimene caricutarale de Oscar, ca rarisimul mister Bates, un amfitrion bantuit de doua glasuri de personalitati, una inconstienta, cealalata nu, care-si stoarce din rarunchi constientul in incercarea de-a o impaia si pe mama sa ca si pe propriile-i pasari taxiderme, pasive, iertatoare, materne si psihotice...