Lumea vazuta de Ion B.

                    Viata e o insiruire de ispasiri transmigrationiste, cam asta e insiropat in fiecare clipa din viata si documentarul lui Ion Barladeanu, un artist nascut si pierdut in comunism, care isi accepta cu o modestie si umilinta istorica coplesitoare destinul tragic de om simplu, ce-si suie picioarele pe-o scara si-si intinde si inmoaie degetele in sferele ceresti ale artei colajului.
                    Ion B. nu e un artist extravagant, in masura in care a fost inchis pentru arta subversiva contra "conducatorului suprem si-a interesului national al muncitorimii socialiste", astfel ca-i sclipeste in ochi o scanteie umeda vie, in momentul in care vorbeste cu admiratie si-un subtil stoicism spiritual despre tatal sau fata de care "si-ar mai dori sa traiasca sa vada unde-a ajuns baiatul lui", in virtutea expozitiilor sale din New York, Paris, sau Londra.
                   In ochii si postamentul statuar al unor tarani de rand, trecatori providentiali sau in cazul lui Ion B.- al unor artisti anonimi ai neamului romanesc, transpare un spectru patern, care parca se injunghie transfigurativ tocmai cu propria sa paternitate preistorica, in incercare de-a depasi ororile si perfidiile naturii, pentru a se metafiziciza intr-o eterna sculptura eterica, ce se impaienjeneste ca o umbra in bratele umanitatii...