Fahreinheit 451

              O distopie a delirului cultural totalitar intinsa pana la o veritabila apologie a futurismului, care sminteste luciditatea conservatoare inca din primele minute multumita companiei celebrilor"pompieri" ai lui Truffaut, care impart stoicismul cu o lacomie inchizitorie de candidat manciurian.
               Mitul occidental al pompierului poseidonic e substituit  de stupefiantul absurd al tragicului pompier cathartic, pompierul care disciplineaza socialul prin cenzura comportamentala, insiropata de interzicerea si arderea cartilor.
               In Fahreinheit 451 se cinematografiaza un adevarat mit al aparentei violentei istoriei fata de cetateanul de rand ori fata de intelectual ori artist, o mitologie extrem de "artistica" care inaobileaza regresiv ruina inadaptatului, mai ales a samariteanului ce viseaza la grandomania dionisiaca a topirii nobilului in nobiliar. 
               Ars in maruntaiele constiintei, Guy Montag e prototipul diplomatului strident si ascutit care nu doar isi face meseria ci o si spiritualizeaza cu patosul stoicului-profet, un arhetip a carui destin se prabuseste intotdeauna in martirajul pe care conditia de profet, in cazul oricarui spirit posedat, il desavarseste cu fatalismul pe care orice pasare vartecap il are inaintea propriei sanctificari in potirul nobletei.
               Fahreinheit 451 e codul unei uniforme, o uniforma utopica a unui cod juridic personificat al cenzurii ratiunii, care altereaza umanul printr-un marxism literal, un sistem social in care fobia devine vointa, mass-media - literatura colectiva obligatorie, iar pompierii - piromani voluntari in gradina de paie a creierelor de guma, ce mesteca atemporali cenusa amestecata cu vata, intr-un vertij simfonic absurd in care pedaleaza "oamenii-paie" si "oamenii-carti"...