Mother Joan of the Angels degreveaza constiintele dogmatice de gnoze religioase ancestrale, unduind metodic spiritul uman spre iminenta convingere ca in spatele cosmogoniei sta obscurantist un demiurg. Iar confesiunile antagonice cu sine, de unii poate considerate premeditat schizofrenice ale calugarului protagonist incita tot mai mult orice privire spre contemplarea incitanta a originii luciferice a lumii, care nu intamplator poarta pecetea caderii primordiale.
In tot acest peregrinaj initiatic al calugarului trimis in scopul acompanierii destinului tragic al antecesorului sau monastic, parintele Jozef Suryn, se loveste inevital de alura dionisiaca a mitului fecioarei corupte, in cazul nostru a maicii starete posedate, o fiinta candida pana in maduva oaselor, supranumita "Maica Ioana a Ingerilor", care ca reflexie din tenebre a sacrului feminist, deci a ideaticului masculin, devine muza nazuintelor si zvacnirilor naturale si spirituale ale monahului ce-si autoflageleaza cathartic trupul in speranta unei sanctificari utopice a propriului trup, care va servi finalmente doar ca un adamic jertfelnic sangeriu al feminismului.
Pelicula poloneza cu specific ascetic nordic, ne tot induce in prezumtia de vinovatie a propriei conditii umane, dezvoltand ideea ca fiinta universala "este", si nu a fost sau va fi, nesuportand constrangeri dimensionale si fiind indivizibila in spectrele cromaticii morale.
Ungand spiritul teologic cu namolul naturii sale dionisiac, Mother Joan of the Angels, defineste teatrofilul din conditia umana ca o adancire in sacrul demiurgic, reusind astfel sa raspunda tuturor dualismelor moral-spirituale care au framantat si inca framanta schizoidul uman, sfartecat de-un monism cosmologic si profund formaldehizat de neanturi postmoderne, fara inca sa i se permita coma eliberatorie in inconstientul cosmogonic politeist...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu