Decriptand cinematografic subiectul din Calugarul ajungem sa confundam hermeneutic Intelepciunea cu Femeia, introspectie de unde inhalam si maruntaiele acelei vechi temeri postinchizitorii, manuscris semnat de acel mascul alfa cu osul in in pumn, apoi de shamani, marii preoti, episcopi si in cele din urma si de filosofi, care postula canonic destinul istoric al Evei, Geei si Femeii, acela de razvratita, acela de blestemata, acela de vrajitoare, acela de pangaritoare si de creatura desfiguranda.
Capodopera Le Moine fosileaza tocmai acest aspect al acelui sacru privilegiant al masculinului istoricizat si canonizat, preistoricul conflict dintre Dumnezeu si Femeie, un calugar ascetic devenit cel mai mare predicator al manastirii (interpretat de Vincent Cassel, intr-un pathos dionisiac inchizitoriu fata de restul filmografiei sale de-o violenta nevrotica neintrecuta in cineastica franceza), care primeste cu extaziuni crestine un musafir misterios in forul fortificat al manastirii, un presupus ars mutilat fizionomic, cu nazuinta catharsis-ului divin in a sa "lingua mortis", si cu un cuget de mult instrainat de misticismului si tainuirile "stejarului lui Mamvri", un aparent martir ce purta o masca inexpresiva care sfida androginul, un ideal teologic tabu pentru un calugar capucin din secolul XVII, un ideal curativ care se va dovedi finalmente maladiv pentru el insusi si pentru serafimii negri dimprejurul unui Christ cufundat, confundat si inecat in Hedon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu