Pacientul nostru protagonist (Anthony Perkins), e un functionar de birou, acuzat aproape la fel de revoltator ca si privitorul, e arestat intr-un chip cumva concentrationist, insa intr-un arest al libertatii nevinovatiei, nu o incarcerare invinuitoare, iar ideea de-a nu cunoaste incriminarea, si de-a nu fi niciodata acuzat de ceva sau condamnat, il transforma pe Josef K. cat si ideea de cetatean, din acuzat in acuzator, protagonistul intrand intr-o metastaza a unei vinovatii posibile, intr-o asa maniera incat acuzatia, vina, pedeapsa, frustrarea si furia sculpteaza un personaj care ajunge sa-si perceapa sensul vietii, in forma unei izbaviri fatale din fata culpei.
Insa tulburator pana la profunzime ramane acea minuscula reiterare a caderii adamice, vorbind despre un om la portile edenului, care vine in cautarea mantuirii si legii divine, insa legea si umbra portii ating doar pe alesi, continuand cu asteptarea timp de-o existenta la portile vezuviului moralei, la sfarsitul careia, Marele Demiurg Scamator iese, ii marturiseste ca acelui pustnic plouat ca el era singurul ales, apoi inchide usile si intr-o lovitura de teatru, trage cortina.
Astfel, cu cateva cuvinte se desfiinteaza intreaga conspiratie a libertatii primordiale, in masura in care legea, fie ea divina, sau morala, ori juridica, se disociaza de constiinta umana si devine o utopie, un liant impenetrabil al absolutului republicii ideale, sucombat astfel in abis tectonic al naturii umane condamnate la eterna reintoarcere.
Intr-un veritabil concurs de judecatori, magistrati, procurori, inspectori si acuzati, paiate si papusari iau cu asalt socialul, transfigurandu-l intr-o comedie umana tragica, intr-o sarada a fortei si-un incomensurabil circ al slabiciunilor, ce sfideaza, ascuteste si semeteste grandomania divina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu