Antichrist

               Cu o complezenta mefistotelica, ne revigoram spiritul machiavelic contempland thrillerul psihologic, Antichrist, in regia inegalabilului Lars Von Trier.
In viziunea cinematografica a regizorului danez,''iubirea'', ingredientul esential care incheaga orice film american, nu se prea potriveste si cu scenariul acestui film.
               In acest sens, personajele impersonale ale filmului:''He'' & ''She'', definesc conceptul universal de ''cuplu'', desfigurat de moartea accidentala sau nu, a fiului lor, ''Nic''. Agitati de traficul existential al unei metropole, decid sa se refugieze la cabana lor din padure, pentru a-si reface mariajul.
Aici insa natura vegetala, nu are insa in solitudine efectul revelator al ''constiintei'', ci ca celebrii si roboticii functionari americani impulsioneaza natura umana prin expresia lor arhicunoscuta: ''Next !!!''.
              De aici si analogia naturii umane implacabile, cu un soi de demonism instinctual la fel de nestavilizat in aceeasi natura umana, de unde si titlul filmului, Antichrist.
              Ideea memorabila a peliculei premiate la Cannes, e ca nu in toate cazurile sentimentalismul ingropat in solitudine are o culminatie ascendenta in extaz mistis ci uneori coborand privirea in sexualitate, capata o traictorie descendenta de data aceasta intr-un extaz instinctual...