Moartea Domnului Lazarescu

                     Chiar daca Moartea Domnului Lazarescu s-ar fi dorit a fi un film dramatic, ori nu s-a reusit, ori nici nu s-a dorit sa fie, pentru ca pelicula vorbeste mai mult despre realitatea mortii sistemului medical romanesc, decat despre moartea unui batranel anonim, nostalgic si cu o existenta pierduta deja inainte de-a fi procreat.

                     Mult mai interesant ca obiect de studiu, decat victima colaterala Lazarescu, e acea luciditate cronica a personalului medical, din premisa careia se naste tragedia si implicit moartea faimosului domn Lazarescu, un cinism profesional si deontologic, care reclama mai mult lipsa unei vitalitati volitive si spirituale a umanului sau subumanului sanitar, incat ai fi dispus sa aloci un zambet ironic, pana si lui Ralph Fiennes care incinera cu mai mult profesionalism, pathos si patriotism pe agonizatii ortacii din Schlinder's List.

                      Intr-un singur cuvant, romanismul isi dramatizeaza prea tragic si prea nedemn destinul istoric, mai ales in sfera cinematografica, desi asta reflecta chiar realitatea si realismul, totusi nu putem rasari in vigoarea nationala si supranationala prin sfasiarea unui melodramatic provincial, ci mai degraba prin stoicismul unui romanism mioritic...