Salò, or the 120 Days of Sodom

                    Daca iesim din stramtul orizont al esteticii si moralei, avem ocazia sa depasim initialul dezgust porno-cult pe care Salò il starneste cu desavarsire si sa incepem sa intrevedem printre randuri si cadre, o psihanaliza groteasca desfigurata intr-un hedonism atroce, care in rarele momente cand scapa de cadrele libertatii instinctuale, devine chiar amuzant, in ironia sa vadita in fata "Creatorului" ca  falus, in fata "Taranii" ca zvacnire orgasmica, si-n fata "Creatiei", ca si carnalitate a placerii.
                    Pe scurt, pelicula lui Pasolini ruleaza metodic evenimentele tragice care au deschis sirul ororilor fascismului, prin artizanul spirit italienesc, meridional si stupefiant de temperamental si hedonist, mai precis un grup de capi fascisti au inceput sa vaneze tinerii sau tinerele, adolescentii sau adolescentele, mostenitorii de drept ai principalilor lor rivali politici, le-au inchis ulterior intr-un conac nobiliar, unde le-au supus unor chinuri, orgii si inumanizari desfigurante, sodomiste si extrem de cicatrizante pentru istoria grotescului-profan uman.
                    Finalmente, ramane radianta pentru specia umana, pecetea darwinista a placerii, intrebandu-ne astfel just daca nu cumva si ratiunea e cuprinsa de aceeasi lucida febra instinctuala, ca orice mare pradator de pe Terra care-si sopteste in rarunchiul sau de vanator psihotic, ca finalmente prada ii apartine prin dreptul sau natural de-a fi...