Anders e un tanar precoce, care a luat o supradoza dupa ce la parasit iubita, un scenariu care incarneaza perfect un Smeagol solitudinal si culpabilizabil ca protagonistul nostru.
Dupa prisosul monolog confesiv cu mesageria vocala a fostei sale iubite, Anders similar cu Jim Carrey in Ethernal Sunshine Of the Spootless Mind, se indragosteste de orice domnisoara care-i ofera o picatura de atentie, iar particular in cazul nostru, Anders cauta pe deasupra o domnisoara careia sa-i fie mila de el.
Anders e unul dintre acesti reabilitati care revenind in social, e faramitat afectiv de-o serie de flasback-uri infinit de intense si de profunde pentru universul unui "nou cetatean autist", amintiri simple si cutremuratoare, fidel imortalizate in monologul retrospectiv al protagonistului: "Intr-o zi mi-am dat seama ca "melancolic" suna mai bine ca "nostagic..."".
In principiu. un film specific norvegian a carui actiune se desfasoara intr-o singura zi, un film despre realismul cu care viata izbeste in realitatea subiectiva a unui ex-narcoman, surprins intr-un moment real de luciditate cronica, care-i striveste introspectiv, nihilismul mult cultivat in centrul de reabilitare, care se pare, nu l-a revitalizat, ci doar l-a pregatit pentru ultimul salt in neanturile post-sevrotice...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu