pasiunea necontrolata a afectiunii dintre doua fiinte umane, a caror obsesie se
consuma treptat in tragic, reveland umanului inca o data ca iubirea nu e o resursa
auto-regenerabila.
Bess e o tanara precoce mintal care-si devoreaza existenta in compulsii
inconstiente, cu singura ei justificare de-a fi "full of goodness".
Astfel ca ea parcurge stereotipic stadiul ideatic al casatoriei de vis,
pana cand se loveste de mentalitatea clerical-inchizitorie a unei mici comunitati
religioase din nordul Scotiei, dupa ce sotul ei intors paralizat de pe platforma
petroliera, ii cere sa-i relateze minutios escapadele erotice pe care o obliga sa
le aibe cu alti barbati.
Interesant si captivant la performanta nominalizata la Oscar a lui
Emily Watson, e faptul ca Bess McNeil, dincolo de obsesiile sale romantice, cade
metodica scufundare in obsesia vinovatiei, cand dintr-un altruism inuman devine o
prostituata anonima, in incercarea si convingerea ei de-a realiza o conexiune
spirituala cu sotul ei paralizat, prin intermediul barbatilor, carora li se ofera
fizic, cu speranta unei consecinte metafizice.
In clasicul sau ritm finalist si fatalist, von Trier insiropeaza
sfarsitul filmului cu rasfirari de dileme, cum ar fi credinta ca adevar sau superstitie ?
stiinta ca mecanism sau umanism ? sau transcendenta ca realitate sau fictiune ?
oferind finalmente un raspuns mistic, care cumva sanctifica personajul tragic
al lui Bess Mcneill...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu