personnaj ce disimuleaza opresiunea, inocenta si umanitatea, pervertite in cel
mai psihopat mod cu putinta de-un individ ce manipuleaza insasi schizofrenia.
Protagonistul interpretat de Edward Norton, incarneaza in primul sau
film personajul unui junior de altar, care e surprins fugind de la locul crimei
in care arhiepiscopul local a fost putin spus "macelarit" de catre un anonim
destul de motivat.
Cheia fundamentala filmului ramane personajul secundar al peliculei,
Richard Gere, ce defineste artistic tipul avocatului parvenit, cu o optica
privilegianta, parca special conceputa pentru apararea infractorilor neobisnuiti.
Insa la betie scuza lui de Oscar ramane faptul ca el "crede in principiul
nevinovatiei omului", principiu suicidal pentru constiinta lui la sfarsitul procesului
"baiatului de altar".
Filmul se axeaza pe stimularea emotivitatii cinefilului care ii acorda
neconditionat sprijin moral, orfanului nostru convertit la "absolutism", doar ca
surpriza stupefianta a filmului ramane elementul-cheie, pastorul, un invid
destul de neconventional in privinta metodelor sale neortdoxe cu privire la
balcanica, si chiar romaneasca "mscare de integrare in abslut" (M.I.S.A.).
Sigur, ca interventia premeditata a arhiepiscopului, care pe langa
educatia sexuala generoasa si altruista pe care o facea "discipolilor" sai, mai era
si "vocea pedofila a Celui de Sus", a atenuat magnitudinea cutremuratoare a
consecintelor umane nefaste ale unui simulari violente de nevinovatie, insa tot
nu disculpa lipsa de identitate, daca nu morala cel putin demnitara a celui
diagnosticat public la tribunal ca fiind "instabil psihic".
Ultimul mesaj scenic al filmului ramane cumva o exceptie a legii
talionului, cea cu "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", definindu-se ca
avertisment ferm cu privire la amoralitatea existentei si-a faptului ca si cei
mai mari atleti ai sofismului pot fi fatal subminati de propria farama de umanitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu