Enter the Void

          Un nou film de Gaspar Noe, intr-o nonconventionala viziunea narco-budista,care revolutioneaza din strafunduri conceptele de "narcoworld" si "afterworld".
          Sigur, pelicula aduce in discutie subiectul reincarnarii, o tema despre carenoi europenii spunem bancuri, insa orientul aprofundeaza dilema vietii dupa moarte cu
mai multa seriozitate, la fel si regizorul nostru argentinian.
          Cunoscand sumarul logicii orientale, vesticul ramanefara obiectii, cand aflaca tot cultul placerii si esteticii terestre, e de fapt o incarnare a spiritului inmaterie, care devine cumva un orizont posedant al tuturor intentiilor umane, in momentulin care ne adancim radacinile in drogul umanitatii.
          Productia lui Noe poarta amprenta sa distincta ca intotdeauna, lumini nevrotice,cadre evazive si desigur spiritul sau noncronologic sugestiv.
          In genere, "Enter The Void" e travaliul spiritual al unui tanar preocupat de
lucrurile "narco-metafizice" apasatoare pentru universul sufocant al Tokyo-ului.
          Desigur, Noe a avut o scuza incredibil de relevanta pentru
"floating-ul reincarnativ" in care e suprasaturat filmul, totusi ramane o urma incremenita de
nostalgie morbida ce tinda sa formolizeze cadavrul putrezit al unei existentei cronice
in fata flashback-ului postmortem pe care-l experimenteaza tanarul protagonist al filmului.
          In doua ore si jumatate de sevraj luminiscent, "Enter the Void" confeseaza un
adevar subtil, dar primar, anume ca orice individ, dincolo de ascutisul sau intelectual,
experimenteaza in narcoworld insasi substanta vie, atat proprie cat si figurata, a vietii
si mortii.