Dogville

         Grace (Nicole Kidman) e o ratacitoare fugitiva, care si-a lasat trecutul
in urma si a ajuns astfel in Dogville, un orasel-fundatura dintre munti unde
impotenta si implicit angoasa existentiala nasc pretins-scuzabile "slabiciuni"
umane.
         Desigur ca in inocenta ei idealista, Grace nu a ajuns sa-si defineasca
inca natura, in clipa in care a fugit de mediul familial interlop in care tatal
ei isi desfasura activitatea, insa dupa un conflict psihologic cutremurator
pentru spiritul ei pur, cu protectorii" sai din micul orasel izolat, titulatura
aparent naiva a acestuia, "Dogville", capata un sens dramatic pentru structura
temperamental-comportamentala a a locuitorilor sai.
         Interesanta e si personalitatea stoic proclamata a conducatorului moral
al comunitatii, un pretins filosof caruia Lars von Trier ii aroga ironic nume
de Thomas Edison Junior, a carui personalitate tradeaza in mica sau mare masura
intentiile machiavelice ale oricarui ganditor care-si descopera latura sofistica
care-i tradeaza spiritul grandoman substituit social de-un fel de minima "demnitate
profesionala".
         Interesanta e rabdarea stoica ce asteapta contemplativa revelatiile naturii umane,
mai precis schimbarea atitudinii "crestinesti"a lui Grace, care traverseaza  personalitatile compasiunii neconditionate pentru a se desfigura ulterior in
ura furibunda, destinata direct "slabiciunilor omenesti" ale dogpeople from Dogville.
         Miza ideologica a peliculei lui Lars von Trier, e subtila granita dintre
filantropie si sclavie, "pacat" si vointa de putere, instict si ratiune, simplitate
si patologie, traditionalism si securitatea darwinista, deontologie si selctie naturala,
iluminare sau manipulare...