Un soc de brutal al "Numele Trandafirului", pelicula ecranizata dupa capodopera cu acelasi nume al profundului Umberto Eco, e nuanta mizera a misticismului monahal si-a autoflagelarii conditiei umane din acea sfera a divinului tragic.
"Anul Mantuirii"1327", dupa cum numeau dogmaticii calugari ai manastirii venirea Apocalipsei, se aseamana oarecum cu "anul mantuirii 2012" si cu toate spaimele metafizice ale omenirii, din a caror teroare se naste un nou zeu, o vointa mai puternica decat muritorii, care sa indrume pasii neciopliti ai mintilor slabe.
Pelicula in sine dezvolta ocnflictul ideologic dintre William de Baskerville, un fel de calugar-detectiv cu convingeri de templier, ce asculta mai mult de vocea ratiunii platonice decat de aceea a credintei neconditionate si faimosul Bernardo Gui, un inchizitor al progromurilor umane al catharsis-ului arderii pe rug, un adorator al mirosului alienant de carne arsa a "necredinciosilor", eliberati si purificati de "rugul aprins al milei si iertarii divine".
Evul Mediu ramane in istoria umanitatii drept un smog al tenebrelor culturale, sociale, economice, juridice si religioase ale civilizatiei, constituindu-se a fi o necesara si implacabila ciuma a unei constiinte umane nebune, care si-a atins in aceasta epoca toate nazuintele sale antichritice, a caror culminatie era daramarea templului valorilor umane, apologia luciferica a cruzimii si bestialitatii umane, ce purtau in razboaiele sfinte, insemnele crestine ale crucii celui, care trebuia rastignit intru infinit, spre sucombarea divinului, din orice picatura, farama si tarana a umanului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu