Doar ca varianta europeana e putin mai realista si mai umanista implicit, istorisind tragicul unui clovn trist, un copil caruia ii este ucis tatal, clovn ca si el, de regimul sangeros al Spaniei generalului Franco.
Stupefiant de-a dreptul la pelicula iberica, e faptul ca adolescentul in discutie ajungand clovn la randul lui, dupa traditia familiala, ajunge inevitabil intr-un conflict cu varianta sa machiavelica, din cadrul circului in care isi pierdea zilnic substanta vietii.
Diferenta de scenariu fata de filmele americane e ca, daca acestea ar fi inclinate spre un happy-end plin de "romance", in granitele acestuia realismul se confunda uneori cu nebunia, astfel ca ajuns in iminenta unei altercatii directe cu versiunea sa negativa, clovnul nostru trist sfideaza limitele decentei razbunari si ajunge sa depaseasca chiar si pretinsul umor infailibil al "clovnului vesel".
Cel mai ciudat si trist damf al "Balada Triste de Trompeta", dupa intitularea originala spaniola, e ca sufera de-o patologie multi-schizoida, dupa genul incert si nedetermiant, sub auspiciile caruia e regizat, in sensul ca seamana cu un amestec italienesc de pizza cu comedie,parodie, drama, thriller, psihologic, horror si desigur piperat cu o infima nebunie incurabila...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu