Temple Grandin

                    N-o sa vorbesc despre cazul biografic dramatic al lui Temple Grandin, o autista inovatoare in domeniului procesarii vitelor care gandeste in memoria fotografica a imaginilor, ci despre ceea ce a meritat al treilea Golden Globe in cariera celebrei actrite Claire Danes, anume frica absoluta ce cutremura simturile unui autist.
                    Filmul dezvolta analogia fricii in sferele animal-om, intratata de mult incat Temple Grandin ajunge, autista fiind, sa se confunde totalmente cu acea stare de pasivitate a incetinirii functiilor vitale ale animalului in stadiul insecuritatii absolute, doar ca in cazul unui autist aceasta frica darwinista ce pulseaza in maruntaiele animalului devine transfigurant-umanizant o transa specifica unui demiurg paranoic, mai precis ca si in cazul mult mai fericit al peliculei A Beautifoul Mind, e vorba de morbidul cataclism schizofrenic al intelectului care crapa la propriu in doua, disociind sentimentul de ratiune, tocmai in urma incercarii depasirii conditiei umane si revenirii la androgin, adica in sfera in care fiinta nu era decat o constiinta singulara si infractabila, o entitate creationista si creaturiala.
                     In acest sens, constatam ca-n autism, pulsul fricii absolute, deci implacabilul puls al miticului desfigurativ, raman non-cauzale, unul si acelasi lucru,o nondetermiantiune, a carei privire catharsica  iarta schizofrenia, tectonica si dualitatea umanului...