Nymph

                       Avanpremiera Tiff a adus cu sine valul asiatic al regizorului thailandez Pen-Ek Ratanaruang, cu Nymph, un film iesit cu totul de sub pelicula europeana si magnitudinat in trairea cinematografica orientala.
                       In fapt printr-un scenariu aparent simplist, regizorul asiatic dezvolta evolutia unui cuplu la nivel nefasto-naturalist, as zice chiar poate varianta thailandeza a Antichrist-ului lui von Trier, fara a fi banuiti vreonul dintre ei de inspiratie, intrucat filmele au fost lansate la intervale echivalente de timp.
                       Un cuplu care-si pierde identitatea se refuziaza in natura, unde printr-un complex de intamplari de magnetism demiurgic si nostalgie edenica exercitate de spiritul viu pe care-l emana padurea, cei doi soti sunt supravegheti regizoral cu un ochi morbid, care cumva ii integreaza in anarhia vibranta a naturii.
                       Uluitor la pelicula Nymph nu e doar reintegrarea fortata si violenta a omului in natura vegetala ci si chiar in propria natura interioara, mai ales ca filmul strafulgera in cateva fractiuni de secunda niste povestiri mitice si zvacniri mistice de recreatie a umanului, cum doar intr-o intruziune introspectiva The Fountain-Antichrist ar fi posibila.
                       In principiu, idea intremanta a lui Nymph ar fi ca spectrele vegetale masculine care conjura spiritul profan industrialist contemporan, nu doar ca redimensioneaza realitatea feminina, ci ii si martirizeaza violenta congenital-dionisiaca intr-o penitenta desavarsita de Nymph...