Spider

                      Un film despre iesirea din regulamentul cauzei si efectului, precum si evanescenta granitelor temporalului, cu persistenta totusi a unui timp cronic intr-un spatiu definit ca patologic, impersonal, accident.
                       In fapt, o refigurare a inocentei patologice a lui Spider, interpretat oscarizant de Ralph Fiennes, un copil precoce care-si gazeaza mama din aceeasi inocenta tulbure si confuza, pentru ca ulterior sa-si reconfigureze istoria tot printr-un scenariu de rebalans afectiv-culpabilizator al creierului, moment in care vinovatia se complace complice in metonimia abuzului si inocentei.
                       Un film profund in care principala caricatura nu e de aceasta data natura umana, ci insasi exercitiul uman al irationalului, un angrenaj nevrotic in care neantul, vidul si nonsensul devin agenti de eroziune ai sensualului, rationalului si universalului...