Cu alte cuvinte e vorba de-un film tragic alb-negru din 77', un clasic al istoriei cinematografiei, care inaintea tranzitiei invonlutive a filmului hollywoodian inspre actiune, dezvolta preludiul umanului, desfasurat si disecat intr-o ipostaza cioranica cu personaje caricatural comico-grotesti, care actioneaza strict simbolist.
In acest sens, Henry intruchipreaza industriasul tipic intr-o societate contemporana mecanicizata, un tiparnic nevrotic pierdut in propriile labirinturi profesionale, care-si cauta in comunismul democratic, fortele mistice pierdute ale individualismului, in asa fel incat nesaturate, aceste nevoi spirituale devin temeri obsesive, care-i bantuie spiritul naturalist gol, innecandu-l in spectrele habitatului sau antropizat masinist.
Stupefiant, socant si bruscant de fragranta e evolutia protagonistului de la frica morbida asupra tabu-ului sexualului pana la revelatia sa fundamentala a transfigurarii conceptiei sale nihiliste despre maladivul consumism, izul mizer estetic si moral si vidul neantic suprasaturat de universalitate al nulitatii si inutilitatii spiritului darwinist al umanului in epifania unui hedonism sacralizat de feminismul primar.
Asa incat finalmente teama inerent demiurgica a animalului politic uman, incarnata intr-un patricid teribil care proclama dreptul de-a ramane in sine, de-a nu epuiza individualismul in reproductibil si de-a nu deveni o masca, o clona, o marioneta a evolutionismului, se infiripa finalmente intr-o dialectica a originarului si multiplicitatii, a carei unic raspuns machiavelic nu poate fi si ramane decat diformul "Carpe Diem !!!" sau altfel spus malformul "In Heaven Everything Is Fine" sau in cele din urma, pacifistul "Deus ex Machina".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu