Omul obisnuit e lipsit de libertate, de moralitate, de constiinta, doar pentru a-si justifica nu doar inocenta devenirii sale ci si misterul si imprevizibilul ce incarca fiecare schelet uman cu un inepuizabil simt al comicului, socantului, modestiei, urii si incertidunii sale natural-definitorii.
De ce Magnolia si nu..., 21 Gramms, sa zicem ? Pentru ca titulatura reflecta mozaicul existential aproape identic ca si esenta cu cel al lui Innaritu, doar cu diferenta specifica, ca Magnolia disculpa prin armonia sa intreaga conditie umana de orice culpabilizare a istoriei sale, pe cand 21Gramms ii aroga fatalist sufletului uman pana si propria sa greutate a culpabilizabilului tragic.
Cu 3 nominalizari la Oscar pentru rolul secundar caricatural-individualist al lui Tom Cruise, aproape identic cu cel al lui Christian Bale din The Fighter, coloana sonora si scenariu adaptat, Magnolia aglomereaza laolalta toata "lumea buna" a Hollywood-ului, de la Julianne Moore la John C.Reilly, pana la Philip Seynour Hoffman, Alfred Molina si Philip Baker Hall a caror roluri sociale oscarizeaza de la ofiteri de politie la showman's, si de la guru media pana la nevrotici si drogati refulati, pana cand temperamentul si personalitatea umana devin arhetipuri sociale clasice, care stupefiaza, cutremura si uimesc prin simplitatea faptului de-a fi ei insisi.
Magnolia ramane un reper clasic in istoria cinematografiei, inca din momentul in care a facut fiintele umane sa se agite, sa bazaie, sa vibreze, sa se invarta ca un titirez si finalmente sa-si ia bazaiala inaripata in spinare si sa se mute in sferele petalelor altei magnolii samaritene care va justifica finalmente intr-un oracait general, ideea ca nu exista hazarde singulare, ca si-n filme, ci doar realitati generale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu