Poulet aux prunes

                     Intr-o maniera artistica specifica spiritului frantuzesc, Mathieu Amalric, interpreteaza un violonist vaduvit de vioara de propria sa nevasta, care-si expunea cumva isteric"moralul ei de stalp al casei", asa ca, ca un veritabil artist european, pierzandu-si obiectul pasiunii, deci sensul vietii, hotaraste sa se sinucida.
                     De la aparentul derapaj tragic al premisei primordiale a peliculei, pana la parodia existentiala ulterioara, pare aparent un drum imposibil in versiunea americana care e recunoscuta pentru stereotipizarea genurilor cinematografice, insa in versiunea europeana, dupa tipologia multiculturalitatii, totul devine posibil.
                     In acest sens, dupa un efort euat de 10 zile de preludiu suicidal, in care isi rememoreaza intr-un comic-grotesc melancolic, reverberatiile regretelor sale existentiale, artistul nostru, fidel pana la moarte artei, isi primeste finalmente, dupa un stupefiant de ironic discurs cu Azrael, Ingerul Mortii, binemeritata contopire neantica cu arta eliberatoare a mortii si eternei reintoarceri...