Le scaphandre et le papillon

                       Un film despre decizia inconstienta, insa implacabila a destinului de a-i reda unui om, demnitatea morala care i-a corijat odata cu spiritul senzualist tipic frantuzesc si simturile care au devenit conspiratorii machiavelici ai rafinamentului hedonist al acestuia.
                       Avandu-l ca protagonist pe notoriul Mathtieu Amalric, pelicula frantuzeasca reconstituie biografia dramatica a lui Jean-Dominique Bauby, redactorului-sef al revistei pariziene Elle, redus existential la tacere de-un brusc si spontan atac cerebral, situatia in care scrie in umbra morbida si furibunda a funebrului, propria sa critica reconstitutiv-nostalgica a autobiografiei sale, Scafandrul si Fluturele.
                       Intr-o chintesenta ideatica filmul lanseaza o interogatie cugetului subtil al fiintei umane, anume, daca toate aspiratiile noastre subiective se constituie a fi scopul fundamental al fericirii umane, sau daca nu tocmai constrariul, anume ca apologia subiectivismului afectivist e insasi dezinhibarea individului de sine insusi...