Le Locataire

                        O veche reusita cinematografica de-a lui Roman Polansky, Le Locataire e in fapt o productie americana despre care nu se pot emite verdicte medicale irevocabile cu privire la sanatatea sau nebunia protagonistului-regizor sau a filmului insusi si-a "locatarilor" sai.
                        Trelkovsky e aparent un simplu emigrant muncitor polonez la Paris, pana cand diletantul, banalul si opulentul, dupa ce inseala pe nesimtite orice privire agera, se sustrag impreuna cu  noul locatar in noua chirie, un apartament burghez cu toate arondismentele estetice privilegiante, cu exceptia apei, si-a unei misterioase toalete comune, in care insesizabil realului, fiecare locatar face o reverenta incremenita nevrozei pulsande a noului candidat manchurian, Trelkovsky.
                        Stupefiant de original insa in regia lui Polansky , e faptul ca rutina, mecanicismul si fatalismul vecinilor acelui traditionala complex de apartamente, pot dezvolta subtil, tiptil si mercantil un scurtcircuit fie patologic, fie suprarealist, fie un tulburator hazard, care asasineaza metodic simtul ratiunii si al realului.
                        Din toata reteta existentiala a conspiratiei filmului, zvacneste un Trelkovsky paranoic sau receptor de realitati subtile, perspectiva ramanand finalmente deschisa, astfel in cat Le Locataire crede ca vecinii sai conspira la sinuciderea sa, dupa arhetipul in care-au complotat si in cazul fostei chiriase suicidale a propriului apartament, Simone Choule.
                        Franturi de imagini travestite, gnoze agnostice ale crizei de feminitate, un preludiu Norma Bates, un intremat EraserHead sau chiar un cutremurator Rear Window si tot atatea chintesente spiritual-valorice care compun chipul mental desfigurat al lui Trelkovsky, un Iona impersonal si anonim, in care travaliul tragic si initiatic al burtii pestelui e metaforizat, erodat si rontait in propria sa minte...