The Sacrifice

                          Forma tarkovskiyana a sacrificiului uman transmutata intr-un memoriu rusesc al spaimei atomice, amortizata in mentalul colectiv sovietic inca de la "criza rachetelor din Cuba", continuand cu o amortita spaima existentiala si culminand pana la o cutremuratoare spaima mistica.
                          Un profesor de estetica demareaza un patrunzator si profund monolog, dupa modelul introspectiilor marelui regizor rus, in care diserteaza asupra subiectivitatii universului existentialist uman, alaturat singularitatii mitului nietzscheean al etrnei reintoarceri, urmand sa se desavarseasca finalmente cu un magnitudinal "delirium tremens" al lumilor paralele ce sfideaza fie mistica, fie nebunia.
                          De la inceputul pana la sfarsitul peliculei lui Andrey Tarkovskiy, The Sacrifice deruleaza o suita de imagini morbide, incepand cu impregnabila, spiritualizanta si devoratoare "Adorarea Magilor" a lui Davinci, continuand cu acea stepa siberiana alb-negru-verzuie a ariditatii evidente a ascezei ortodoxiste a regizorului si-a panoramei personajelor si finalizand cu pitorescul apocaliptic al casei umende, parasite si culpabilizante a acelui profesor de estetica.
                          Interesant de asemenea e morbida si fatidicaca groaza a acelei peninsulare familii de burghezi intelectuali, din fata acelui mesaj sovietic blurat al televiziunii publice sovietice, care anunta imineta a patru focoase nucleare indreptate asupra "patrimoniului colectivist", spirit nefast care declanseaza un declic psihologic nevrotico-mistic in mentalul unui contemplator al incremenitelor statui ale ideilor absolute, care incepe sa-si ciopleasca chipul in diverse desfigurari si transfigurari biblice, cum ar fi Avraamul care-si jertfeste copilul in fata fobiei-idolatrizante a lui Yahve, Iov-ul suspinand resemnat care se pregateste spiritual pentru absorbtia existentei lui materiale in divin si finalmente Iisus-ul cazut prada uneia dintre cele trei ispitiri desertice a slujnicei Maria, reprezentanta simbolica a Mariei Magdalena.
                           Intreg filmul lui Tarkovkiy aprofundeaza idea sacrificiului, jertfei si catharhicului in fata cataclismului, ororii, tragediei sau chiar "catastrofei" sartriene care invesmanteaza demiurgicul liber-arbitru, in asa masura incat totul se umezeste, totul mucegaieste, totul se calcineaza si vitrifica sub combustia judecatii divine a constiintei, pana sa dezvaluie un rug, un schelet, un mistic, o coroana de spini, un nebun...