Necesitatea fundamentala a unui scriitor ramane confundarea totala cu scriitura sa, pana la limita in care principiul realitatii sau fictiunii pe care-l imita, sa devina baza unei actiuni liniare, cristalizate in jurul unui adevar necesar, o certitudine care nu suporta rigoarea indoielii din motivul simplu al existentei in sine, mai precis din motivul de-a fi uman, iar existenta unui om nu poate fi niciodata contestata, ei bine...cu exceptia Americii anilor 60'...
Truman Capote e o veritabila notorietate in istoria literara a Statelor Unite, fiind celebru pentru romanul sau de nonfictiune "In Cold Blood", care relateaza experienta uciderii unei intregi familii din Kansas. Dupa documentarea metodica si obsedanta de 5 ani si tovarasia unuia dintre criminali, inainte de executarea sentintei capitale, spanzurarea, Capote e torturat moralmente vorbind de cerintele celor doi ucigasi de-ai ajuta in recursul sentintei la Curtea Suprema, insa ramane totusi consecvent eu-lui sau autentic si se detaseaza treptat de personalitatea criminala pe care si-a insusit-o in decursul dezvoltarii romanului, pentru ca postum sa-si priveasca afectat cele doua personaje ale sale, atarnand intr-un streang cu o punga neagra pe cap.
Capote e un film de Oscar, despre sensibilitatea artistica empatica pe care o genereaza o neobisnuita orientare sexuala si despre coincidenta unor copilarii asemanatoare pe care le-au avut un scriitor si-un criminal, despartite doar de sensul stabilitatii sau instabilitatii lor emotionale:"Parca eu am iesit pe usa din fata si el pe usa din spate a casei" dupa cum insusi Capot marturiseste finalmente...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu