marți, 17 ianuarie 2012

Psycho

           Un film despre subtilitatile puterii, in regia gigantului cinematografiei
secolului XX, Alfred Hitchcock, un maestru al cadavericului desfigurat si refigurat
de-un sens morbid, incarnat intr-o vointa bine motivata de-o iubire patologica declansata
de autocompatimirea materna ce genereaza dependenta, nu gluma...o dependenta hemoragica, chiar...
           Norman Bates e un simplu amfitrion de motel izolat, dupa modelul american
al antisocialului autoconstrans la izolare din constiientizarea laturii sale animalice,
care isi trateaza musafirii dupa dictonul:"Clientul nostru, cadavrul nostru!"
           Doar ca gazda noastra desertica si singuratica nu-si conserva altruismul
de bun samaritean numai pentru sine, bietul Norman nu e un pustnic care sa duca in
goliciunile aride ale Arizonei o lupta interioara, NU! el doreste ca drama lui sa fie
pe cat posibil inteleasa de toata lumea, de asta in rolul dedublarii freudiene, se
substituie in forma psihica a mamei sale, si la fel ca Jack Torrance inn Shining,
"le acorda o mica corectie..., pentru ca "stapana casei" nu tolereaza domnisoarele
usuratice, care-i pandesc fiul ca sa il rapeasca de langa ea si ea sa ramana atat de
singuraaa.......
           Nimic din acuratetea naturii umane nu e respingator la Psicho, doar poate
pentru cei care se sperie de oglindirile nocturne ale propriilor vise deloc pacifiste, caci
pelicula vorbeste clar de un fel de:"Dinte pentru dinte !!!"
           Ne ramane doar ca finalmente sa ramanem incremeniti de posebilitatile
necunoscute ale unei vointe bine-intentionate ale unei "gospodine" funebre, care dintr-o
modestie incognosbila doreste pentru "protectia preventiva a dragului ei fiu" sa ramana
o ANONIMA !!!

          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu