sâmbătă, 21 ianuarie 2012

The Skin I LIve In

        Noua capodopera cinematografica a lui Almoldovar, The Skin I Live In
se angajeaza in aceeasi opera naturalista care decurge fatalist din fiecare personaj
al filmului.
        Mai exact e vorba de Antoniu Banderas, intr-un rol cu totul "non-action"
de chirurng plastician psihopat, cu toate ca l-am putea considera in aceeasi masura
genial, datorita contributiei enorme aduse stiintei chiroplastice.
        Sa spunem doar ca toate personajele au un fler de pasiune existentiala,
un fel de filosofie de viata ce-i definete pe iberici, ce le acorda simuultan
prezumtia de nevinovatie, oricum ar actiona, un complex al valorilor traditionale
ce-i priveaza privilegiant de dubiul moral al intelectualului, satirizand totusi cu
o ironie parinteasca pe cei ce incalca "din fire" sau "din natura" normele unui
rational bun-simt englezesc, intrecand-se cumva intr-un cult al placerii.
        Asa ca, dupa o incercare nereusita de-asi salva sotia carbonizata, care se
sinucide ulterior din ghinionul intalnirii cu o oglinda, chirurgul nostru iesit,
dupa cum mama sa afirma:"din maruntaiele nebuniei", dupa ce-si ucide la fel de natural
fratele inzestrat cu o psihoza, in cazul lui cam lipsita de diplomatia inteligentei,
si dupa ce-i face o"vaginoplastie" violatorului fiicei sale sinucise identic cu mama sa,
el creeaza o opera de arta, un super-model, care parca ar fi copia originala a lui Kate
Beckinsale, si care finalmente constientizeaza ca nu si-a pierdut vointa criminala si
profund masculina a lui Vincent.
       Un film de Oscar despre grozaviile vietii insiropate cu un existential umor
spaniol, care sfideaza caricatural implacabilitatea destinului...
            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu