Gosling, un "taxi driver" iesit de tot din tiparele soferului cu spume la gura
sau soferului cu atacuri de panica cauzate de centura sau zgomotul antiradarului,
cu alte cuvinte un Picasso cascador al volanului, acceleratiei si drifturilor.
Astfel ca ciudata sa stare de apatie generata pana la urma si de rutina
unei utilitati sociale, rontaita pana la epuizarea sevrajului puterii ei, deci
pana la o inutilitate autopatimitoare, soferul nostru persuasiv inlemneste
din nou, doar ca de data asta intr-o apatie contemplativa, la vederea unei tinerei
sale vecine (Carey Mulligan), care se complace reciproc in aceeasi complicitate
stoic-admirativa, casi observatorul nostru anonim.
In cuvinte mari, Drive, filmul nominalizat la Bafta-ul insularilor
britanici, e o pelicula despre existenta golita de discursuri sentimentale si
care evoca simplitatea fatalismului vietii cu o naturala lipsa de impuritati
moralist-lacrimogene, substituita cu pragmatismul unei acceleratii de pedala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu