The Iron Lady

                   Se pare ca englezii nu au inteles prea bine in politica notiunea de "fresh blood", atat fizic cat si mental, caci scepticismul politicianist initial, a reprezentat abia unul din numeroasele obstacole pe care The Iron Lady a politicii internationale, stimata Margaret Thatcher, le-a depasit cu un vitalism, care numai in Marea Britanie se putea naste.
                   Filmul britanic isi marcheaza amprenta pe dimensiunea psihologica a personajului, astfel ca e pe deplin un omagiu biografic adus primei femei prim-ministru al U.K., aflata inca in viata la memorabila varsta de 86 de ani.
                   Stindardul principal al peliculei e cu desavarsire un imn inchinat femeii politice, o constitutie, care (ca si M.T., dupa cum era abreviata in culisele partidului conservator, pe care l-a patronat), intruchipeaza forta morala si vitala a vietii insesi, incapsuland sensibilitatea si rafinamentul feminin pe care le-a transfigurat instinctual in unelte ale puterii.
                   Cea mai importanta sfera umana a filmului ramane momentul batranetii nostalgice, in care stimabila "Doamna de Fier", pierdea puterea, de data asta nu a sefiei propriului partid ci asupra propriei luciditati mentale, fapt care a scos la iveala inca o data ambitia ei politica, cumva sfidand patologicul, si nu in ultimul rand halucinatiile sau viziunile mangaietoare ale sotului decedat, care ii media raportul in fata istoriei si desigur o neasemuita genialitate schizoida, pe care doar o minte savanta o putea sculpta in eternitatea clipei ca un veritabil mag al temporalitatii...
                   Astfel ca rolul pe care Meryl Streep il performeaza, o transpune pe Iron Lady intr-o reala sfera a caricaturilor istorice ale arhitectului universului, in care acesta, din imprudenta si-a oglindit prea mult "chipul si asemanarea"...